Maxima - Dan Pena

"Practice makes... confort."

- Dan Pena

Citat din mine 2

"In fiecare zi ma nasc mai puternic." Gabriel Drutu

Ce vreau sa spun prin asta: Ca in fiecare dimineata te nasti din nou, dar mai puternic decat ziua precedenta, deoarece ai invatat lucruri noi, ai mai capatat experienta. Daca ieri te-ai comportat intr-un anumit mod defectuos in vreun fel anume, pana astazi ai invatat din ce s-a intamplat ieri si stii ce greseli sa nu repeti si ce sa inbunatatesti. In fiecare dimineata te nasti un om nou, mai puternic, in fiecare seara la culcare mori un om invatat. Apoi a doua zi te nasti din nou, mai puternic.

Pretul Cunoasterii - Poveste

Intr-o zi fierbinte si umeda din jungla africana, un cimpanzeu rostogolea un pepene urias pe sub niste copaci. Cimpanzeul era tare mandru de descoperirea sa si se indrepta spre casa pentru a manca pepenele, cand auzi o voce venind dintr-un copac ramuros. Uitandu-se in sus, cimpanzeul zari un urangutan atarnand de una dintre ramuri.

"Hei, cimpanzeule", striga urangutanul, "ce ai acolo?"

"Nu pot sa cred ce noroc am avut ca am gasit pepenele asta", zise cimpanzeul. "Ma simt de parca cineva mi-ar fi facut un cadou nemaipomenit."

"Ce e un pepene?" intreaba urangutanul.

"E cel mai bun fruct care se poate manca pe o arsita ca asta", raspunde cimpanzeul. "E dulce si zemos si are un gust minunat."

Inainte ca cimpanzeul sa apuce sa impinga din nou pepenele, urangutanul sari jos de pe craca. "As vrea sa gust si eu, daca zici ca-i asa bun."

Cimpanzeul se gandi o clipa inainte sa raspunda. "Stii ce? Daca vrei pot sa ti-l vand, deoarece fructele mele preferate sunt de fapt bananele."

"Grozav!" Exclama urangutanul. "Am o gramada de banane in copac si o sa iti dau cateva daca imi dai si tu pepenele."

"De acord" raspunse cimpanzeul. "Daca imi dai cinspreze banane, iti dau pepenele si iti arat si cum sa il mananci."

Asa ca urangutanul se catara inapoi in copac si cobora cu cinsprezece banane pentru cimpanzeu. Cand ajunse jos, cimpanzeul izbi pepenele de un bustean, despicandu-l in doua. Urangutanul fu uitmit de culorile verde si rosu dinauntru. "Uau! Ce bine arata!"

"Iata cum trebuie sa-l mananci", ii arata cimpanzeul. "Scobesti cu mana pana iti umpli causul palmei si apoi mananci. " Facand astfel, cimpanzeul inghiti un pumn de pepene si scuipa afara semintele.

Urangutanul urma instrunctiunile cimpanzeului si scobi pana isi umplu causul palmei cu pepene, dupa care inghiti. Numai ca ighiti si semintele.

"Nu, nu asa," il intrerupse cimpanzeul. "Nu trebuie sa inghiti semintele, o sa-ti faca rau la stomoac." Cimpanzeul facu o noua demonstratie, lua iarasi o gura de pepene, manca si scuipa afara toate semintele.

Urangutanul isi umplu si el din nou causul palmei cu pepene si manca tot, dar inghiti si de aceasta data semintele.

"Uite", zise din nou cimpanzeul. "Ia o bucata mai mica. Pe masura ce mananci, pune semintele intr-o parte a gurii, inghite pepenele si apoi scuipta semintele." Dupa acesta explicatie, cimpanzeul lua o ultima gura de pepene si ii mai arata odata.

Intelegand in sfarsit ce trebuie sa faca, urangutanul lua o gura de pepene, manca si scuipa semintele. Bucuros de asa o masa, urangutanul incepu sa scobeasca dupa o noua inghititura, insa descoperi ca pepenele se terminase. "Ei, ne vedem mai tarziu", zise cimpanzeul, dupa care isi lua bananele si pleaca.

Pe masura ce se indeparta, urangutanul suparat il striga: "Hei, nu vrei sa-ti arat cum sa mananci bananele?

"Nu, multumesc," zise cimpanzeul. "Am mancat destule si stiu."

Cateva zile mai tarziu, cimpanzeul strabatea din nou jungla dar de aceasta data cara doua nuci de cocos uriase. Trecand pe sub acelasi copac, auzi o voce familiara.

"Hei cimpanzeule", striga urangutanul din copac, "ce ai acolo?"

"Nuci de cocos", zise cimpanzeul

"Cum sunt astea?"

"Sunt delicioase", ii raspunde cimpanzeul. "Inauntru au un fel de lapte dulce, cel mai bun suc pe care l-ai baut vreodata."

Lasandu-se usor pe pamanat, urangutanul ii spuse: "Daca imi dai nucile, iti dau in schimb niste banane."

"De acord", zise cimpanzeul. "Imi dai 12 banane?"

Cei doi incheiara targul, dupa care urangutanul ii aduse cimpanzeului dousprezece banane in schimbul celor doua nuci de cocos. Asa cum facuse si cu pepenele, cimpanzeul ii spuse: "Ar trebui sa-ti arat cum sa le mananci."

"Nu, multumesc", ii raspunse urangutanul. "N-am uitat ce s-a intamplat data trecuta. O sa-mi dau seama singur."

Pe cand cimpanzeul se indeparta cu bananele, urangutanul se aseza si incepu sa loveasca in nuci cu pumnii. Cum nu se crapau le izbi de un bustean, le izbi de una de alta si mai apoi chiar de un copac, dar nimic nu mergea. Neputand sa sparga nucile, urangutanul renunta si le tinu in copac pana cand putrezira si nu mai fura bune de mancat.


Morala: Pretul cunoasterii e foarte ridicat


Toate achizitiile de succes se bazeaza pe cunoastere si randament economic. Acestea sunt cele doua componente extrem de interesante ale conceptiei americane cu privire la afaceri. Cu toate ca achizitiile reprezinta o modalitate foarte atractiva de crestere in dimensiune, procesul in sine este rareori usor. Antreprenorii vorbesc despre randament si despre felul cum in cadrul achizitiilor se poate profita de ceea ce detii deja, insa daca nu ai cunostintele si experienta necesare pentru a te folosi de firma pe care o cumperi, achizitiile se pot dovedi foarte costisitoare.

Dobandirea cunostintelor poate costa foarte mult


Asa cum urangutanul a invatat ce nu stia, asa trebuie sa invatati si dvs., altfel veti plati cu siguranta un pret foarte mare. Cu cat aveti nevoie de mai putine cunostinte, cu atat mai eficienta va fi achizita respectiva.

Back on track

Am avut o periodata in care am fost distras. Si nu m-am concentrat pe obiectivele mele pe termen lung, ci in schimb pe o provocare. Acum sunt back on track.


Din ce invat acum:

Think like a billionaire de Donald Trump - E-book

How I Lost My Virginity de Richard Branson - AudioBook

The 7 Habits of Highly Effective People de Stephen R. Covey - Ebook

Get Altitude de Eben Pagan - Seminar Video (Inca nu l-am terminat)

Get Focused!

Barbatul care s-a mutat in oras - Poveste

A fost odata un batran care s-a mutat dintr-un oras mare intr-o ferma mica aflata la marginea unui orasel din Namibia. Era un om placut la vorba, atent si politicos. Conducea o camioneta veche de cinci ani, care avea cateva zgarieturi ici si colo, dar care in rest era curata si mergea bine.

In primul an a facut cunostinta cu vecinii si cu majoritatea oamenilor din oras. Cu timpul a ajuns sa fie cunoscut drept un om de incredere si generos, care dadea numai raspunsuri intelepte celor care veneau la el cu diverse probleme.

Intr-o zi a hotarat sa publice un anunt in ziarul local in care facea cunoscut ca doreste sa investeasca niste bani intr-o afacere.
A primit nenumarate scrisori pe care, impreuna cu asistentul sau, le-a grupat in doua teancuri: teancul scrisorilor care incepeau cu "As avea mare nevoie" trimise de cei care aveau nevoie de investitie pentru a depasi problemele cu care se confruntau, si teancul scrisorilor care incepeau cu "Iata ce intentionez sa fac", trimise de oameni care aveau niste afaceri proprii de succes, dar care aveau nevoie de bani pentru a si le extinde. Cele doua teancuri erau aproximativ egale

A citit primul teanc de scrisori, care incepeau cu "As avea mare nevoie", si a fost induiosat de nenorocul si disperarea oamenilor. Pe unele dintre ele i le-a citit cu voce tare asistentului sau, care i-a impartasit tristetea.

Dupa ce a terminat de citit, a trimis tuturor cate o scrisoare. Celor care trimisera epistole care incepeau cu "As avea mare nevoie" le-a trimis o scrisoare politicoasa in care isi exprima refuzul, iar celorlalti le-a trimis scrisori de programare a unor intalniri. Toate scrisorile erau semnate "Un investitor".

Morala: Mila se poate indrepta catre cei care au nevoie de ea, insa investitiile se indreapta numai catre acela care le merita.


Investitorul din istorioara cu care am inceput acest capitol nu era insensibil, ci era pur si simplu interesat sa faca o investitie profitabila. Toti antreprenorii cu care am vorbit au fost de acord ca este aproape imposibil sa faci rost de bani gheata atunci cand ai nevoie si ca, chiar daca reusesti pana la urma, dobanzile sunt foarte mari. Asadar, incercati sa dispuneti mereu de lichiditati suficiente si sa nu folositi investitiile sau imprumuturile decat pentru a profita de anumite ocazii. Si sa aveti intotdeauna o rezerva de bani albi pentru zile negre.

I love life - Citat din mine

"I LOVE LIFE,
AND
LIFE LOVES ME!"

Gabriel I. Drutu

Siragurile de margele - Poveste

Intr-o dimineata frumoasa de sambata, o tanara femeie africana pe nume Christina isi lua cele patru fete in piata satului. Ca sa-si intretina familia, Christina vindea margele cumparatorilor din piata si venise timpul ca fetele sa-i dea o mana de ajutor.

Mai intai, Christina a ridicat un cort pentru doua dintre fetele ei, Alice si Naja, intr-un capat al pietei. Fetele au ajutat-o sa insire margelele pe o masuta cat mai frumos cu putinta, pentru a atrage cumparatorii. Dupa ce au terminat, Christina si-a dus celelalte doua fete, Ullu si Martha, in celalalt capat al pietei si le-a ridicat si lor un cort. In timp ce isi ajuta fetele, le dadea acelasi sfat: "Zambiti tot timpul si intrebati cat mai multi oameni daca n-ar vrea sa cumpere niste margele."

Orele treceau, iar Christina mergea de la un cort la altul pentru a veadea cum se descurca fetele, Alice si Naja faceau exact asa cum le invatase ea, adica mergeau la cat mai multi oameni cu siragul in mana si, zambind suav, ii intrebau, "Nu doriti niste margele?" Erau atat de multi oameni in piata, incat abia ajungeau sa intrebe cam jumatate din ei. Majoritatea satenilor carau sacose cu mancare sau galeti cu apa, asa ca spuneau "Sunt tare frumoase, dar am mainile ocupate." Christina a numarat margelele si a vazut bucuroasa ca fetele vandusera 32 de siraguri. Le-a incurajat pe Alice si pe Naja sa mearga in continuare sa-i intrebe pe oameni si le-a anuntat ca o sa se intoarca la pranz.

Dupa aceea, Christina s-a dus sa vada ce faceau Ullu si Martha. Cand a ajuns la cortul lor, a vazut ca fetele intrebau doar anumite persoane, in special femei. Le-a rugat pe fete sa vina inpoi la masuta si le-a explicat asa: "Fetele mele, scapati foarte multe ocazii bune. Surorile voastre, Alice si Naja, au vandut o multime de siraguri, deoarece intreaba pe toata lumea."

Christina a deschis apoi prima cutie cu margele si a inceput sa numere siragurile, pentru a veadea cat de prost se descurcasera fetele. Dupa ce a terminat a cerut si cealalta cutie.
"Nu mai e", a raspuns Ullu.
"Cum adica?", a replicat Christina, "Erau 200 de siraguri in cealalta cutie."
"Le-am vandut", i-a explicat Martha.
"Dar cum asa, fetelor, ca nici macar nu va duceti sa-i intrebati pe toti!"
"Mama" i-a explicat Ullu, "ne saturaseram ca oamenii sa ne tot spuna ca au mainile ocupate, asa ca am hotarat sa mergem numai la aceia care nu au sacose."

Christina a privit cum fetele ei se duc sa ofere margele unor femei care nu carau nimic. Acestea se scotoceau imediat prin buzunare si cumparau orice sirag pe care il intindeau fetele. Ullu si Martha le intrebau si pe fetitele mai mici, care ii rugau imediat pe parinti sa le cumpare si lor margele. Christina vazu cum, unii dupa altii, parintii isi puneau sacosele jos pentru a plati, in timp ce fetitele rascoleau margelele pentru a-si alege siragul favorit.

In urmatoarele doua zeci de minut, Ullu si Martha au vandut si restul siragurilor. Dupa ce au terminat, Christina le-a cumparat un mango dulce ca mierea drept rasplata.


Morala: Vanzarile se reduc la un numar; cu cat potentialii clienti sunt mai multi, cu atat numarul va fi mai mare.


In povestea siragurilor de margele, ambele grupuri de fete au facut ceea ce li s-a zis. Cu toate acestea, Ullu si Martha au descoperit un secret foarte important atunci cand au inceput sa ofere siraguri oamenilor care nu carau nimic:

Vanzarile se reduc la un numar; cu cat clientii potentiali sunt mai multi, cu atat mai mare va fi acest numar.

Abordand numai acei oameni care nu duceau sacose, fetele au indentificat un grup de potentiali clienti care erau mai putin dispusi sa le refuze decat ceilalti, iar aceasta descoperire le-a ajutat sa vanda mai multe siraguri, depunand aceleasi eforturi si intampinand mult mai putine refuzuri. Nu uitati ca impotriva inertiei trebuie sa luptati cu multa tenacitate.