Siragurile de margele - Poveste

Intr-o dimineata frumoasa de sambata, o tanara femeie africana pe nume Christina isi lua cele patru fete in piata satului. Ca sa-si intretina familia, Christina vindea margele cumparatorilor din piata si venise timpul ca fetele sa-i dea o mana de ajutor.

Mai intai, Christina a ridicat un cort pentru doua dintre fetele ei, Alice si Naja, intr-un capat al pietei. Fetele au ajutat-o sa insire margelele pe o masuta cat mai frumos cu putinta, pentru a atrage cumparatorii. Dupa ce au terminat, Christina si-a dus celelalte doua fete, Ullu si Martha, in celalalt capat al pietei si le-a ridicat si lor un cort. In timp ce isi ajuta fetele, le dadea acelasi sfat: "Zambiti tot timpul si intrebati cat mai multi oameni daca n-ar vrea sa cumpere niste margele."

Orele treceau, iar Christina mergea de la un cort la altul pentru a veadea cum se descurca fetele, Alice si Naja faceau exact asa cum le invatase ea, adica mergeau la cat mai multi oameni cu siragul in mana si, zambind suav, ii intrebau, "Nu doriti niste margele?" Erau atat de multi oameni in piata, incat abia ajungeau sa intrebe cam jumatate din ei. Majoritatea satenilor carau sacose cu mancare sau galeti cu apa, asa ca spuneau "Sunt tare frumoase, dar am mainile ocupate." Christina a numarat margelele si a vazut bucuroasa ca fetele vandusera 32 de siraguri. Le-a incurajat pe Alice si pe Naja sa mearga in continuare sa-i intrebe pe oameni si le-a anuntat ca o sa se intoarca la pranz.

Dupa aceea, Christina s-a dus sa vada ce faceau Ullu si Martha. Cand a ajuns la cortul lor, a vazut ca fetele intrebau doar anumite persoane, in special femei. Le-a rugat pe fete sa vina inpoi la masuta si le-a explicat asa: "Fetele mele, scapati foarte multe ocazii bune. Surorile voastre, Alice si Naja, au vandut o multime de siraguri, deoarece intreaba pe toata lumea."

Christina a deschis apoi prima cutie cu margele si a inceput sa numere siragurile, pentru a veadea cat de prost se descurcasera fetele. Dupa ce a terminat a cerut si cealalta cutie.
"Nu mai e", a raspuns Ullu.
"Cum adica?", a replicat Christina, "Erau 200 de siraguri in cealalta cutie."
"Le-am vandut", i-a explicat Martha.
"Dar cum asa, fetelor, ca nici macar nu va duceti sa-i intrebati pe toti!"
"Mama" i-a explicat Ullu, "ne saturaseram ca oamenii sa ne tot spuna ca au mainile ocupate, asa ca am hotarat sa mergem numai la aceia care nu au sacose."

Christina a privit cum fetele ei se duc sa ofere margele unor femei care nu carau nimic. Acestea se scotoceau imediat prin buzunare si cumparau orice sirag pe care il intindeau fetele. Ullu si Martha le intrebau si pe fetitele mai mici, care ii rugau imediat pe parinti sa le cumpare si lor margele. Christina vazu cum, unii dupa altii, parintii isi puneau sacosele jos pentru a plati, in timp ce fetitele rascoleau margelele pentru a-si alege siragul favorit.

In urmatoarele doua zeci de minut, Ullu si Martha au vandut si restul siragurilor. Dupa ce au terminat, Christina le-a cumparat un mango dulce ca mierea drept rasplata.


Morala: Vanzarile se reduc la un numar; cu cat potentialii clienti sunt mai multi, cu atat numarul va fi mai mare.


In povestea siragurilor de margele, ambele grupuri de fete au facut ceea ce li s-a zis. Cu toate acestea, Ullu si Martha au descoperit un secret foarte important atunci cand au inceput sa ofere siraguri oamenilor care nu carau nimic:

Vanzarile se reduc la un numar; cu cat clientii potentiali sunt mai multi, cu atat mai mare va fi acest numar.

Abordand numai acei oameni care nu duceau sacose, fetele au indentificat un grup de potentiali clienti care erau mai putin dispusi sa le refuze decat ceilalti, iar aceasta descoperire le-a ajutat sa vanda mai multe siraguri, depunand aceleasi eforturi si intampinand mult mai putine refuzuri. Nu uitati ca impotriva inertiei trebuie sa luptati cu multa tenacitate.